Tara Hategului

Vreţi să păşiţi pe istorie la propriu? Veniți în Țara Hațegului, tărâmul mitic al dacilor, unde fiecare pas străbătut scoate la lumină o poveste demult uitată despre strămoșii noștri. Un ținut de basm, în inima munților Retezat, care adăpostește ruine antice, fortificaţii din Evul Mediu, biserici de piatră și cea mai mare densitate de situri culturale din țară. 

Sarmizegetusa Regia

Situată la 1200 m deasupra nivelului mării și acoperind o suprafață de 3,5 ha, Sarmizegetusa Regia a îndeplinit rolul de capitală a dacilor din secolul I î.Hr. până în anul 106 d.Hr. Se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Incinta  sa este împărțită în două părți distincte: cetatea, folosită drept refugiu în vreme de război și zona sacră, dominată de marele sanctuar circular din piatră. Apogeul cetăţii dacice a fost atins sub conducerea lui Decebal (87 – 106). Capitala Daciei a fost cucerită şi distrusă de armata romană în anul 106 d.H. Ruinele sale au fost scoase la lumină pentru prima dată în 1923.

Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, se afla pe lista Monumentelor Istorice Naționale. Colonia, fostă capitală a Daciei romane, a fost întemeiată în primii ani după cucerirea Daciei, acest moment fiind marcat și prin baterea unei monede (sestertius) emisă de Roma, din ordinul Senatului, dedicată „celui mai bun principe”, împăratul Traian.

Parcul Național Retezat

Este primul parc național din România, înființarea lui datând din 1935 și desemnat în 1980 de UNESCO Rezervație a Biosferei. Călătorul prin Retezat va descoperi o lume plină de minuni ale naturii. Este singurul masiv montan din țară cu 80 de “ochi albaștri” (lacuri și tăuri în care se oglindește cerul albastru), aici aflându-se și cel mai adânc lac glaciar din România – lacul Zănoaga, precum și cel mai întins – lacul Bucura.

Biserica reformată Sântămărie-Orlea

Biserica de la Sântămăria Orlea a fost construită în stilul cistercian al epocii romanice târzii. Ca toate bisericile cisterciene, a fost dedicată Fecioarei Maria şi este o construcţie simplă, de dimensiuni impresionante însă. La început biserica avea în interior zece picturi murale cu motivul crucii. Odată cu schimbările confesionale ale comunităţii, a devenit ortodoxă şi a fost repictată într-un stil ce îmbină elementele bizantine cu cele occidentale. Mai târziu, fiind transformată în biserică reformată, picturile au fost acoperite cu var. Astăzi frescele din biserică sunt scoase la lumină şi sunt considerate a fi unele din cele mai reuşite picturi medievale de la noi din ţară.

Biserica din Densuș

Biserica din Densuş este o construcţie a cărei poveste nu a fost pe deplin descifrată. Atât originea, cât şi data construcţiei bisericii sunt controversate.

Unii cred că a fost la început un templu roman al Zeului Marte, transformat în biserică în sec. 12-13. Alţii susţin că era în antichitate mausoleul generalului roman Longinus Maximus a cărui soţie a descoperit religia creștină şi a amenajat în locul mausoleului prima biserică de la nord de Dunăre. Astăzi, biserica are un aspect neobişnuit, fiind un amestec de stiluri şi materiale. Unele ferestre sunt de fapt racorduri de canalizare romană, zidurile bisericii sunt sprijinite de coloane, altarul este un capac de sarcofag, leii de pe acoperiș erau statui romane, iar pietrele masive din ziduri păstrează cioplituri antice

Pădurea cu Zimbri 

Sunteţi curioşi cum arătau pădurile de unde culegeau dacii plante medicinale pentru faimoasele lor leacuri? Sau poienile unde îşi construiau locuinţe? Atunci faceţi o plimbare prin Pădurea Slivuţ. Se pare că această pădure de stejar este asemănătoare celei care, în trecut, era în aceeaşi măsură un adăpost pentru daci şi un labirint întunecos pentru străini. Astăzi atracţia Pădurii Slivuţ sunt zimbrii, crescuţi aici în captivitate. Deşi cu secole în urmă zimbrii erau numeroşi prin pădurile de la noi, astăzi nu îi mai putem găsi decât în rezervaţii. Pe cât sunt de masivi şi fioroşi, pe atât sunt de vulnerabili, fiind o specie de animale pe cale de dispariţie.

Cetatea Devei

Construcțiile la Cetatea Devei au început în sec. XIII și scopul a fost de a crea o fortăreață militară. Transformată mai târziu de Iancu de Hunedoara în castel nobiliar, va fi extinsă și întărită succesiv în sec. XVI, XVII și XVIII, ajungând printre cele mai putenice din Transilvania. Fortificația a suferit dese asedii din partea armatelor otomane pătrunse în Transilvania. În 1784 „ultimatumul” lui Horea a fost remis nobililor refugiați în cetate, iar în 1848 a fost sediul trupelor imperiale care au intervenit împotriva revoluției maghiare. În parcul de la poalele dealului se află Palatul Magna Curia, reconstruit în 1621 de Gabriel Bethlen, sub a cărui domnie Deva a devenit, pentru scurt timp, capitala Transilvaniei. Palatul adăpostește Muzeul Civilizației Dacice și Romane, care prezintă descoperirile arheologice din munții Orăștiei. De sus se deschid panoramele superbe ale Văii Mureșului.

Castelul Corvinilor

Castelul Corvinilor, din Hunedoara, numit și al Huniazilor, este unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. Ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei mai vechi întărituri și completat de către fiul său Matei Corvin, impunătorul castel a fost atent restaurant între anii 1965-1970. Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara.

Mănăstirea Prislop

Mănăstirea Prislop, la poalele munților Poiana Rusca, a fost întemeiată în 1400 și este una dintre cele mai vechi mănăstiri din România. Deşi este în Transilvania, Mănăstirea Prislop a fost construită în stilul mănăstirilor din Ţara Românească. Se spune că Domniţa Zamfira, fiica unui Domnitor al Ţării Româneşti, fiind foarte bolnavă, a venit la mănăstire. Aici a băut din apa unui izvor şi s-a însănătoşit. Drept mulţumire a reconstruit mănăstirea şi a rămas aici tot restul vieţii. Mai târziu, cel care a adus renumele mănăstirii a fost Arsenie Boca, Părintele Înţelept. Mănăstirea se numără printre cele mai iubite locuri de pelerinaj din România.

Cetatea Colț

Se spune că Cetatea Colţ a fost sursa de inspiraţie a romanului "Castelul din Carpaţi" scris de Jules Vernes. Se pare că autorul însuşi a fost cândva oaspete la hanul de la poalele stâncilor unde se ridica fortificaţia. Iar povestea de dragoste pe care a trăit-o cu domniţa cetăţii l-a inspitat să scrie romanul. Astăzi se mai păstrează doar ruine din zidurile fortăreţei medievale.