Tara Luanei

Tezaurul “Closca cu puii de aur”

Povestea Tezaurului „Closca cu puii de aur” incepe in localitatea Pietroasele, locul in care a fost descoperit din intamplare de doi tarani in anul 1837. Dateaza din secolul al IV-lea si pana la descoperirea lui Tutankamon, in 1923, a fost principalul tezaur din aur al lumii. A participat la Expozitia Universala de la Paris din 1867, unde a fost admirat si de imparatul Napoleon al III-lea, fiind prima iesire in lume a Romaniei. Descoperirea de la Pietroasele a declansat la vremea respectiva o adevarata isterie a cautatorilor de comori. Imediat dupa descoperirea spectaculoasa a tezaurului, care in momentul respectiv era cel mai mare din lume, Pietroasele a devenit cel mai vizitat loc din Romania. Atat persoane straine locului, cat si localnicii au inceput investigatii pe cont propriu, cercetand fara pic de oboseala fiecare pietricica cu speranta de a gasi macar un puisor al Clostii de aur. Pietroasele este localitatea din Romania, dar si din Europa cu una dintre cele mai mari densitati de vestigii istorice pe metru patrat. Aceasta incredibila densitate poate fi explicata prin faptul ca zona a fost locuita timp de sase milenii. Din 1971, tezaurul este expus la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti si este compus din 12 piese cu o greutate totala de 19, 820 kg de aur.

Castrul roman si termele de la Pietroasele

La Pietroasele sunt lucruri frumoase de vazut, caci „Closca cu puii de aur” nu este singura descoperire importanta de aici. Imediat ce intri in localitate privirea iti este atintita asupra unor ruine abia vizibile, dar care cu multa munca au fost puse in valoare de arheologi. Timp de 4 decenii s-au facut cercetari arheologice la Termele cu hipocaust de la Pietroasele. Ruinele se afla la circa 400 de metri de zidul unui castru roman, construit la porunca imparatului Constantin cel Mare intre anii 324-330 d.h. Satenii nestiutori de importanta lui si-au construit casele si gardurile din piatra masiva din care erau construite zidurile acestuia.

Sarata-Monteoru

Statiune balneara este cunoscuta, mai intai, pentru apele tamaduitoare ale izvoarelor sarate si apoi, pentru cultura Monteoru. In alta ordine de idei, statiunea Sarata-Monteoru, dispunea de bogate zacaminte de petrol. De altfel, in perioada interbelica, s-a infiintat singura mina de petrol de la acea vreme din Europa, ramasa inca unicat pe continent. Insa, in ciuda perioadei de inflorire economica din interbelic, statiunea avea sa cunoasca, in scurt timp, si regresul odata cu cutremurul din 1940, cu al Doilea Razboi Mondial si, mai ales, cu nationalizarea pusa in aplicare de guvernul comunist. Abia prin anii `70, s-au infiintat doua hoteluri (Ceres si Monteoru), un strand si o baza de tratament, pentru ca astazi sa cunoasca o frumoasa dezvoltare economica, ca cea de odinioara, din vremea lui Grigore Monteoru.

Conacul Marghiloman

Conacul a fost construit de Iancu Marghiloman intre 1883 si 1887. Este modernizat de fiul sau, Alexandru Marghiloman, dupa planurile arhitectului francez Paul Gottreau. In 1897 este inaugurata Vila Albatros, purtand numele calului preferat al viitorului prim-ministru. Alexandru Marghiloman (1854-1925) a avut o lunga si bogata cariera politica, fiind ministru al Justitiei, ministru al Lucrarilor Publice, ministru al Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor, ministru al Afacerilor Straine, ministru de Interne, ministru de Finante si prim-ministru intr-un moment crucial in istoria Romaniei, in 1918. Impresionante sunt gradinile englezesti ale conacului, amenajate exact ca in perioada lui Marghiloman, cu labirinturi de gard viu, lac cu pod de fier forjat, coloane, plante agatatoare si ronduri imense de trandafiri. Aici, in trecut, veneau Regele si Regina, foisorul din spate fiind construit special pentru Regina, deoarece conacul ii amintea de o proprietate regala din Bavaria.

Tabara de sculptura in aer liber de la Magura

Tabara de sculptura Magura a fost organizata in perioada 1970 – 1985 si sustinuta de Uniunea Artistilor Plastici din Romania, pentru a marca 16 secole de la prima atestare a orasului Buzau. Programul prevedea ca vreme de 16 ani, cate 16 sculptori, sa vina la tabara, unde, timp de doua luni (august si septembrie), fiecare sculptor urma sa creeze o sculptura, pe o tema la alegere, intr-un bloc de piatra pe care il primea prin tragere la sorti. In cei 16 ani in care s-au desfasurat lucrarile, la Magura au sculptat 163 de artisti, in urma carora au ramas 256 de lucrari in piatra, donate judetului de catre creatori.

Vulcanii noroiosi

Unele dintre cele mai stranii fenomene naturale ale Romaniei sunt vulcanii noroiosi de la Paclele Mari si Paclele Mici. In niste cratere de pana la 6m adancime, activitatea geotermala aduce din adancuri metan la suprafata, care are aspect de lava noroioasa de diferite nuante de maro si verde. Sarea cristalizata formeaza inele albe in jurul marginii craterelor, in timp ce sulful si alte minerale adauga si alte culori. La Paclele Mici, Scortoasa se gasesc Vulcanii Noroiosi cei mai mari si cel mai des vizitati de turistii veniti din intreaga lume. Cunoscuti sub diferite denumiri, cum ar fi “ferbatori”, “bolboroase”, “ochiuri de gloduri” sau “pacle”, vulcanii noroiosi din judetul Buzau sunt unici in lume, desi exista si in alte tari astfel de formatiuni.

Muzeul Chihlimbarului de la Colti

Chihlimbarul de la Colti, Buzau este cunoscut cu denumirea de “rumanit” sau “romanit”. Chihlimbarul este o rasina fosila provenita din unele specii de pin cu o vechime de 40-60 milioane de ani. Prin calitate si colorit, adica peste 160 de culori, chihlimbarul de Colti este cel mai valoros din lume. Pentru a-i intelege mai bine valoarea, trebuie stiut ca la Expozitia Universala de la Paris din 1867, Chihlimbarul de Colti si Closca cu puii de aur au facut ca Romania sa obtina Medalia de aur. Cel mai mare chihlimbar din lume are 3.450 g si se gaseste la Muzeul Judetean Buzau.

Asezarile rupestre de la Alunis – Colti - Bozioru

In muntii Buzaului, in zona Alunis - Nucu - Fisici - Ruginoasa, se gaseste cea mai mare concentrare de schituri si locuinte monahale din spatiul romanesc (mileniul V i.Hr. - sec. XVIII). Aici au fost descoperite numeroase asezari rupestre locuite din preistorie. Desi atestate abia in secolul XVI cand au inceput sa fie locuite de sihastrii sau transformate in biserici, asezarile din piatra dateaza inca din epoca bronzului cand serveau ca adapost si lacas de cult. Pe unele dintre stancile risipite prin padure se vad simboluri precrestine, inscriptii in chirilica si cruci ce vin sa confirme locuirea zonei de-a lungul timpului.